Si iata ca a fost si prima noastra reprezentatie, ce a avut loc duminica 31 mai la Sibiu, la Festivalul International de Teatru. Inca sunt sub “influenta” impresiilor si senzatiilor de acolo si mai avem inca un hop de trecut. Maine, venim “acasa”, la Comedie.
Nu pot decat sa multumesc pentru tot ce a fost la Sibiu, si pentru un public pe care l-am simtit incredibil de aproape.
Articolul de mai jos l-am scris pe blogul spectacolului “Dansez pentru mine?” (adica aici), cand Rasmina m-a rugat sa descriu in cateva cuvinte spectacolul si ce simt eu vis-a-vis de participarea mea la crearea lui. Vi-l impartasesc, totusi, si aici.
“Dansez pentru mine” e un spectacol la care am lucrat foarte mult si care mi-a pus cele mai mari probleme de interpretare din punct de vedere al miscarii.
Rasmina si cu mine? Dansam de ceva vreme impreuna, iar atunci cand suntem pe scena se creeaza ceva mai mult decat dans, se naste o stare de armonie, de intelegere adevarata si nu cred ca mint cand spun ca ne intelegem cu adevarat bine doar pe scena. E indrazneata , are idei bune si nu face nimic cu jumatate de masura.
Acest spectacol vine ca o replica la toate aberatiile si cretinatatile din lumea dansului de acum din Romania si nu numai. Exista dans atat timp cat exista miscare, dar miscarea poate sa sfideze dansul daca este facuta impotriva lui.
Pe lanaga toate astea spectacolul este antrenant si plin de umor, asa ca veniti sa va convingeti!!!
Ce faci cand esti pus sa alegi? Ce faci cand ti se ofera ocazii care pot fi decisive pentru viitorul tau si tu nu stii daca e bine sa le urmezi?
- Depinde, de cati ani ai, de ce prioritati ai, si mai depinde si de lucrurile in care crezi cu adevarat!
Si daca nu crezi in ce faci si totusi esti fortat de imprejurari sa le faci, cum actionezi?
In cazul meu, cred ca cel mai bun sfat a fost acela de a urma calea cea mai grea.
- Esti tanar, asa ca fa doar lucruri in care crezi, nu conteaza neajunsurile!!! Ai timp sa te ocupi de ele mai incolo!!!
OARE???
Am fost la Romeo si Julieta la opereta si de foarte mult timp nu am mai vazut un spectacol musical atat de reusit si dansatori atat de plini de energie si vigoare.
O poveste pe care o stim cu totii, dar o montare pe care trebuie sa o vedeti. Am plecat mai optimist si mai motivat. Cele mai reusite mi s-au parut coloana sonora, jocurile de lumini, scenografia si miscarea scenica. Una peste alta, spectacolul chiar merita vazut. Daca vreti sa aflati cand se mai joaca, intrati aici.
Zilele trecute am fost la Gala Societatii Civile si m-am bucurat enorm sa vad oameni carora le pasa de alti oameni si, mai mult, care isi dau interesul sa le fie bine.
Duminica am fost la Ateneu la un recital al lui Alexandru Tomescu si am fost unul dintre multii spectatori carora le-a fost dat sa traiasca momente unice, deosebit de frumoase, de o incarcatura spirituala de nedescris.
Tatal lui Alexandru murise cu doua zile inainte de recital. Ca atare i l-a dedicat acestuia, iar actul sau artistic a impresionat atat de puternic incat am simtit o descatusare a intregii Sali, o refulare a cotidianului si umplere a sufletului cu frumosul ce-l nastea acea vioara Stradivarius. Ii multumesc pentru concert si sincere condoleante.
Cu o zi inainte, sambata, am fost la Severin sa joc Hipioti si Bolsevici (deja al treilea oras de pe Dunare), iar surpriza a fost ca intr-un oras destul de mare poti intalni adolescenti care nu vazusera teatru niciodata. Da, se intampla in Romania, in 2009. E ingrijorator si sunt de parere ca autoritatile locale ar trebui sa promoveze mai mult cultura si sa se implice mult mai mult in educarea unui public care, e adevarat, trebuie sa si vrea lucrul asta.
Din seria “Sunt actor, lasati-ma sa joc!”… ultima deplasare a spectacolului Hipioti si Bolsevici in afara Bucurestiului a fost cel putin palpitanta.
Reprezentatia urma sa aiba loc sambata trecuta (9 mai) la Tulcea. N-am prea putut dormi cu o noapte inainte, iar dimineata mi-am luat in primire rolul de sofer al Volvo-ului lui Felix (Felix Crainicu, regizorul piesei – a.k.a Guru Hipiotu), care n-a putut veni.
Toate bune si frumoase, drum liber: avem, companie placuta: avem (Flavia Giurgiu – asistent regie si papusar in piesa, si Ela, sunetistul de urgenta), peisaj: avem.
Insa cu o jumatate de ora inainte de a ajunge, cealalta jumatate a gastii de Hipioti, ajunsa deja in Tulcea, ne-a anuntat simplu… ne-au anulat spectacolul. CE….???? Perspectiva de a fi parcurs in ziua aia aproape 600 de kilometri degeaba nu parea deloc imbucuratoare, si totusi am zis ca poate nu-i adevarat. Odata cu sosirea in Tulcea a venit si confirmarea zvonului.
Era ora doua, iar spectacolul ar fi trebuit sa inceapa la 19:30, asa ca in timp ce teatrul se deschidea ca sa putem monta decorurile, ne-am impartit in “echipe” si ne-am apucat sa distribuim flyere prin oras (noroc ca venisem pregatiti cu vreo 250).
Toate astea dupa discutii, nervi tinuti cu greu in frau si intrebari retorice “mai jucam? nu mai jucam?”.
Intr-un teatru nou si care mai si arata foarte bine, cu 2 ore inainte de spectacol ne chinuiam sa-l facem sa inteleaga situatiile de lumini pe… hai sa-i zicem Nea’ x. Pana la urma, pentru ca mi-am descoperit o noua pasiune din a ma urca pe scara si a regla reflectoare, am reusit (credeam) sa le punem la punct.
Deznodamantul a fost ca am reusit sa umplem o treime din sala, in conditiile in care se anuntase deja ca piesa nu se mai joaca, iar din 8 situatii de lumini, s-au potrivit cam… 2. (nici acum nu inteleg cum de, la Giurgiu si Targoviste luminile au fost ok, desi nici acolo luministii nu stiau dinainte piesa, iar la Tulcea… nu.)
Pare amuzant acum, si chiar este, dar grav cu adevarat mi se pare modul cum se organizeaza lucrurile prin tarisoara noastra, iar asta nu mai e de ras.
Nu cred ca am fost undeva cu spectacole unde sa nu facem compromisuri, din cauza organizarii, si ma intreb daca nu cumva purtam si noi o vina pentru ca le permitem.
Drumul inapoi dupa o zi ca asta nu a fost deloc usor, dar fetele s-au chinuit sa ma tina de vorba si cu unele emotii am ajuns intr-un final acasa la 3:30 dimineata.
Scriu destul de rar pe blog si imi pare rau, drept pentru care voi fi mai consecvent. Si incep de pe acum.
Zilele trecute, dupa o repetitie la Teatrul de Comedie, m-am dus sa mananc ceva la o cantina, nu foarte departe.
Preturi acceptabile, mancare buna.
Dar mai mult decat atat (si aici incepe explicatia titlului post-ului), cand m-am indreptat spre frigiderul cu prajituri si ciocolata, vad puse peste ciocolata doua telefoane mobile. Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, pe ele scria, simplu si natural… DE VANZARE. Repet, in vitrina frigorifica.
N-ar fi fost nimic daca s-ar fi limitat la telefoane. Surpriza a fost totusi cu atat mai mare cu cat am vazut ca mai aveau de vanzare prezervative si candele.
Acum poate ca inteleg de ce prezervative, dar si CANDELE? sau mai bine zis… de ce candele?
Oamenii care mancau acolo erau din cele mai diferite categorii, de la burtosi cu ceafa groasa si in maieu, la doamne sau domni prezentabili, la costum, discutand intr-un mod cat se poate de elegant.
Una peste alta m-a bucurat sa vad atata diversitate, exponenta a unui asa umor.
N-are rost sa spun unde, insa va asigur ca mancarea a fost foarte buna.
Zilele trecute va spuneam ca ma apuc de o emisiune pe TVR2. Zis si facut, Club IQ ruleaza deja de 3 zile, de la 11 la 12.
Daca aveti sugestii, propuneri, sau daca vreti sa aruncati cu rosii, va rog sa le trimiteti ca si comment-uri. Le astept cu interes. Pentru cazul din urma (rosiile) imi rezerv dreptul de a le “cenzura” daca limbajul depaseste anumite limite ale bunului simt.
Nu am acces la foarte multe informatii cu privire la lumea mondena si principalele evenimente care se petrec in jurul nostru. Asta din cauza ca imi propun sa nu ma las asaltat de amalgamul de stiri umflate sau inventate de dragul spectaculosului, de dragul audientelor sau al rating-ului.
Vorbesc despre asta pentru ca azi dupa o lunga perioada m-am uitat pentru 10 minute la un buletin de stiri si am fost ingrozit de prostiile pe care le urmaream.
Incredibil de multi oameni se chinuie in incredibil de multe platouri sa arate si sa spuna acelasi lucru dar cu disperarea de a te manipula. Trebuie sa crezi ca importanta lui, a “lucrului”, e mult mai mare decat i-o dau desfasurarile de forte care il relateaza.
Sunt stiri sau evenimente ingrosate peste masura, iar asta afecteaza modul nostru de a privi lucrurile in jur si de a le evalua just si obiectiv.
Va rog, sa ne ferim de indobitocire!
P.S. Un subiect asupra caruia o sa revin.
Pentru ca Hipiotilor le sta bine cu drumul, am revenit vineri 24 aprilie la Giurgiu, sa mai oprim o ploaie, in gasca extinsa. Mai multe poze, aici si aici. Tot hipioteala ne aduna din nou miercuri, 29 aprilie, de la 20:00, la La Scena.
Duminica, 26 aprilie, am dansat (pentru mine? – cu tot cu semn de intrebare, ca asa-i in titlu) la UNATC in cadrul “Usi Deschise 2009″ si am reusit sa fac rost de primele poze.
Iar de luni, 4 mai, ne vedem pe sticla (TVR2) si pe net, in fiecare zi de la 11 la 12 la Club IQ.
 | zapacita on Actorului ii sade bine cu drum… |
 | mihai on Dati de mine |
 | Andreea on Oameni. |
 | Ada on Rascruce de ganduri |
 | Doina Vella on Dati de mine |
